Toate studiile medicale arată că obezitatea este în creștere constantă în țările civilizate, cu
toată scăderea, paradoxală, a aporturilor energetice în conformitate cu
recomandările oficiale.
A trecut aproape o
jumătate de secol de când oamenii de știință au observat că în orice formă de
obezitate apăreau anomalii ale secreției hormonului insulină, care era implicat
în diabet, hipertensiune arterială sau afecțiunile coronariene. Dar
hiperinsulinismul ( ca și insulino-rezistența, care este una din complicațiile
lui), era ,și din păcate mai este în mică parte și acum , considerat mai
degrabă o consecință a obezității.
În fiecare an, înainte
de sezonul estival, aproape toate revistele scot celebrele lor ”rețete de
slăbit”. De fapt, ele nu fac decât să răspundă așteptării cititorilor asupra
cărora începe să acționeze sindromul ”costumului de baie„.
Dacă, de la un ziar la
altul, regimurile-miracol propuse ca să scapi de trei sau cinci kilograme
înainte de vară se deosebesc unele de altele prin variante cât mai
abracadabrante, toate au un punct comun: propun o formulă hipocalorică.
Istoria va dovedi că
umanitatea s-a înșelat, promovând cu încăpățânare un principiu care și-a
dovedit eșecul atât de evident și de permanent.
În mileniul III ,încă
se mai compară organismul uman cu un boiler: dacă aportul energetic este
superior consumului, nu totul este „ars”, surplusul fiind în mod „logic”
înmagazinat și subiectul se îngrașe.
Raționalizând astfel,
așa cum încă mai fac atâția pretinși profesioniști ai dieteticii, înseamnă să
ignori diferitele mecanisme metabolice, dar și să negi particularitățile
individuale datorită cărora fiecare ființă este unică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu