Sărbătoriți frumusețea, nu defectele!

Trăim într-o lume obsedată de perfecțiunea fizică. Copertele revistelor, filmelor, emisiunilor televizate și cataloagelor etalează mereu imagini ale unor femei superbe. Mesajul pe care îl transmit este că percfețiunea fizică ar trebui să fie ținta tuturor, iar dacă nu sunteți perfecta, atunci ar trebui să faceți tot posibilul să vă eliminați defectele. Dacă nu arătați ca un model de la Victoria'Secret, sugerează aceste fotografii, atunci treceți la treabă! Înfometați-vă, faceți sport până cădeți din picioare, vopsiți-vă părul, lăcuiți-vă unghiile, bronzați-vă, purtați haine noi și scumpe, albiți-vă dinții, machiați-vă. Am uitat ceva? Dacă nu funcționează, faceți lifting facial, mărire de sâni și de buze, ungeți ridurile cu Botox și faceți liposucție la coapse- pentru că dacă nu arătați a supermodel, înseamnă că nu ați depus destul efort.

Mass-media stabilește culoarea anului și niște idealuri de frumusețe care pot fi atinse de un procent infim de femei. Noi, celelalte-mai ales perfecționistele- ne simțim inferioare și anxioase din cauza înfățișării noastre.

În prezent a spune cuiva că a slăbit este un compliment extrem. Gândiți-vă ce înseamnă când cineva vă spune că ați slăbit? Că ați arătat grasă înainte? Că singurul mod de a arăta bine este să slăbești? Ce fel de compliment mai este și acesta?

Este imposibil să nu ne simțim afectate de accentul care se pune pe imaginea femeii slabe și atrăgătoare. Suntem programate să ne căutăm defectele și să ne axăm asupra laturii negative.

Dar ce se întâmplă cu femeile superbe din reclame? Carierele lor depind de faptul că trebuie să rămână suple, iar ele se gândesc  la mâncare tot timpul. Sunt obsedate de faptul că nu pot mânca ceea ce vor. Nu puține suferă de tulburări de alimentație. Impresarii lor susțin că ele sunt slabe din fire.

Tulburările de alimentație nu sunt rezultatul unei voințe slabe, ele sunt afecțiuni medicale, nu defecte de caracter.

Femeilor perfecționiste le aleargă prin minte nenumărate gânduri automate legate de corp.

Cât de des constatați că aveți aceste gânduri?

•          Ce coapse groase am!
•          Abdomenul meu arată oribil!
•         Cântăresc prea mult
•          Nu sunt deloc în formă
•         Părul meu arată groaznic
•         Ridurile astea mă fac să arăt cu zece ani mai bătrână
•          Toate prietenele mele arată mai bine decât mine
•         De ce mănânc așa ceva când ar trebui să țin regim?
•         Ce purcelușă sunt, să mănânc toate prăjiturile
•          Sunt leneșă. Sunt dezgustătoare. Sunt un dezastru.

Ne spunem aceste lucruri din cauza dezamăgirii și a rușinii simțite ca rezultat al neatingerii perfecțiunii fizice, scop pe care noi și cultura noastră îl stabilim. Dar ele sunt atât de dăunătoare. A vă spune că sunteți un dezastru după ce ați mâncat 2 prăjituri nu vă ajută să mâncați mai puțin data viitoare. Ceea ce reușește este să vă erodeze respectul de sine și să vă priveze de fericire 

Fiți atente la distorsiunile cognitive

Gândirea în alb și negru este distorsiunea cognitivă cel mai des întâlnită. Ne determină să decidem, că dacă nu putem face un lucru perfect, atunci nu-l vom face deloc.

Exemple de distorsiuni cognitive și exerciții de restructurare cognitivă

1.       Distorsiune: Gândire absolutistă

Exemplu: Dacă mâncați o singură prăjitură, regimul dumneavoastră este compromis pe ziua respectivă; puteți foarte bine să mâncați trei prăjituri și să începeți de la zero a doua zi

Spuneți-vă: „Mă felicit pentru că am mâncat o singură prăjitură: Cu toții merităm o recompensă ocazională.”

2.       Distorsiune: Filtrul mental

Exemplu: Lipsiți de la o oră de sport din zece și vă criticați pentru că nu sunteți în stare să respectați un plan

Spuneți-vă: „Mă descurc de minune, am reușit să ajung la 90% din orele de exerciții fizice!”

3.       Distorsiune: Inferența arbitrară

Exemplu: Nici măcar nu încercați să mergeți la o piscină pentru că nu puteți „face ” mai mult de un bazin.

Spuneți-vă: „Nu pot da greș la ceva ce nici măcar nu am încercat. Mă voi înscrie la un curs pentru începători!”

4.       Distorsiune: Catastrofarea

Exemplu: Credeți că, dacă mâncați o prăjitură asta vă compromite dieta și vă va condamna la o viață de obezitate.

Spuneți-vă: „Nu e nimic rău dacă mănânc o prăjitură, dacă mă limitez la una singură.”

5.       Distorsiune: Minimalizarea

Exemplu: Vă spuneți că nu este nevoie să vă lăsați de fumat, pentru că foarte mulți oameni fumează și nu se îmbolnăvesc de cancer.

Spuneți-vă: „Poate, dar majoritatea celor care se îmbolnăvesc de cancer sunt fumători.”

6.       Distorsiune: Etichetarea eronată

Exemplu: După ce ați dat gata o pungă imensă de chipsuri, vă etichetați ca fiind o „ratată” sau o „catastrofă”.

Spuneți-vă: „Probabil că nu trebuia să fac asta. Mă voi gândi la motivele care m-au determinat să fac această acțiune pentru a o evita pe viitor.

7.       Distorsiune: Afirmațiile de tipul „ar trebui”

Exemplu: Vă spuneți că nu ar trebui să ieșiți din casă atunci când nu arătați perfect, căci veți scădea în ochii oamenilor.

Spuneți-vă: „ Dacă oameni mă judecă exclusiv după felul în care arăt, atunci aceștia nu sunt persoane amabile.”

8.       Distorsiune: Raționalizarea emoțională

 Exemplu: Vă treziți dimineața cu un coș mare pe frunte și sunteți tentată să vă anulați interviul de angajare, deoarece credeți că cel care vă va intervieva va simți repulsie față de dumneavoastră

Spuneți-vă: „ Probabil că nici nu vor observa coșul, iar dacă acest lucru totuși se va întâmpla, cu siguranță că nu mi-o vor reproșa.”

9.       Distorsiune: Învinovățirea

Exemplu: Vă învinuiți pentru un defect fizic asupra căruia nu aveți control, de exemplu o înălțime mică sau o bărbie teșită.

Spuneți-vă: „ Ar trebui să mă preocup mai puțin de bărbie și să mă concentrez asupra ochilor mei frumoși și a părului strălucitor.”

10.   Distorsiune: Nevoia de aprobare

Exemplu: La o petrecere refuzați să intrați în piscină deoarece credeți că oamenii sunt preocupați de cum arătați în costumul de baie.

Spuneți-vă: „ Invitații sunt atât de absolviți de buna dispoziție încât nici nu mă observă. În plus, ies în evidență dacă nu intru și eu în piscină.”

Dacă atunci când vă priviți în oglindă, nu vă vedeți decât defectele, exersați recunoașterea activă! Vorbiți-i reflexiei dumneavoastră cu aceeași dragoste și compasiune cu care v-ați adresa unei prietene apropiate. Vorbind în acest mod, sper să descoperiți că acele cuvinte și gânduri nu mai sunt atât de aspre și veți putea aprecia mai bine meritele corpului dumneavoastră.

Inamicul fericirii - Perfecțiunea

Pe  vremea mea în anii 70-80 datoriile unei femei erau clare: să facă copii, să-i crească, să gătească și să aibă grijă de gospodărie. Dacă locuința ta era curată și copiii bine hrăniți, oamenii considerau că îți făceai datoria. Acum, în afară de aceste responsabilități, femeile de azi se confruntă cu numeroase altele. Sunt preocupate de munca lor, de calitatea relației cu partenerul de viață, de rezultatele școlare ale copiilor, de orele de pian, tenis sau ce mai este cool pentru copiii lor, de cum arată casa, de acum arată ele însele, de cât de bine se poartă copiii lor și multe altele. Suntem responsabile chiar și de viața socială a copiilor noștri. În tinerețea mea, mama nu-mi stabilea întâlnirile pentru joacă. Mă trimitea afară și depindea de mine să-mi găsesc pe cineva cu care să mă joc cât timp ea făcea cornulețele cu gem - prăjitura națională la acea vreme.

Nu este de mirare că suntem nefericite! Vrem să excelăm în toate. Este imposibil să te descurci perfect cu căsnicia, copiii, cariera, condiția fizică, prieteniile, sănătatea și toate celelalte în același timp. Filmele  hollywood-ene au continuat să prezinte fericirea pură în toate aspectele vieții ca pe un țel ușor de atins, la mâna oricui. Nu poți răsfoi o revistă fără să ți se inoculeze mesajul „trebuie să fi perfectă” în toate laturile vieții tale.

Chiar dacă nu vă lăsați păcălite de aceste mesaje tot vă afectează! Acest lucru schimbă noțiunea de „normal” a societății noastre. Media transformă materialismul și perfecționismul într-un scop în sine al vieții. Ceea ce vedem în filme și citim în reviste este un stil de viață impus, iar publicitatea, a cărui țintă suntem, înfățișează dezideratele unei clase de mijloc. Ea este punctul nostru de referință cu privire la cum trebuie să fie o viață împlinită în România.

Până recent, visul omenirii era acela de a obține stabilitate financiară, libertate intelectuală și confort material. Asta însemna că persoanele respective trebuiau să meargă puțin mai departe decât părinții lor. Dar acum nu mai este destul. În zilele noastre visul omenirii este de a arăta și de a trăi ca o vedetă de televiziune.

Ceea ce ni se comunică în realitate prin aceste reguli și reviste este, de fapt: Fiți slabă. Fiți tânără. Trebuie să aveți sânii mari și talia subțire. Faceți ce vă spunem noi ( și cumpărați produsele scoase la vânzare de către sponsorii noștri) și veți putea arăta ca Nicole Kidman sau ca Audrey Tautou, iar, dacă nu va fi așa, înseamnă că nu vă străduiți destul de mult sau că nu ați memorat destul de bine regulile noastre.

Dacă priviți toate acestea ca pe o distracție, este în regulă. Dar, dacă vă simțiți prost pentru că nu arătați la fel de bine ca modele din reclame, e o problemă. Fie că vrem sau nu, lăsăm media și convingerile culturale să stabilească standardele privind felul în care ar trebui să ne trăim viața.

Puteți spune STOP acestei nebunii bazate pe perfecționism.

A vrea să fii perfect este un lucru normal; a te aștepta la perfecțiune în toate aspectele vieții este patologic.

Zece semne principale care arată că ești perfecționistă:

1.Te gândești tot timpul la o greșeală pe care ai comis-o

2.Ești extrem de competitivă și nu suporți ca alții să te întreacă

3. Vrei ca un lucru să iasă fie „așa cum trebuie”, fie deloc

4.  Te aștepți la perfecțiune din partea celorlalți

5. Nu ceri ajutorul dacă aceasta ar putea fi perceput ca defect sau slăbiciune

6. Te ții de o treabă mult timp după ce alte persoane au renunțat

7. Ești un vânător de greșeli care simte nevoia să-i corecteze pe cei ce greșesc

8. Ești ultraconștientă de exigențele și așteptările celorlalți

9. Ești intimidată de ideea de a face greșeli în fața altor oameni

10. Ai observat greșeala din titlul acestei liste

Perfecționismul ține de control. Unii oameni tolerează o anumită lipsă de control, perfecționiștii se simt copleșiți de ea. Dacă sunteți invidioasă pe cineva, credeți-mă, persoana respectivă probabil că nu este așa de grozavă precum pare. Cei care par să aibă lucrurile în favoarea lor deseori au mari probleme, dar noi nu le vedem, pentru că se străduiesc atât de mult să pară perfecți. Acesta este felul lor de a prelua controlul. 

Perfecționismul afectează relația de cuplu, relațiile de prietenie, relațiile de serviciu. Dar parcă nimic nu este mai dăunător și dureros decât efectele distructive asupra copiilor părinților perfecționiști.

Cercetările arată că acești copii sunt expuși unui risc ridicat de anxietate generală și socială, depresie, tulburări de alimentație, mânie, probleme de imagine, respect de sine scăzut și rebeliune adolescentină. Marea majoritate a noastră suntem niște părinți foarte iubitori și ne dorim tot binele din lume pentru copiii noștri. Din păcate, asta reprezintă o parte a problemei. Deoarece vrem ca ei să fie împliniți și fericiți , încercăm să-i transformăm în niște oameni perfecți. Facem presiuni asupra lor pentru ca ei să exceleze la școală și la sport, îi înscriem la tot felul de concursuri și de activități. Nu vrem să-i extenuăm, ci să ne asigurăm că vor avea succes în viață.

Opt semnale de alarmă că sunteți un părinte perfecționist

1.  Respectul de sine al Dvs. este strâns legat de cel al copilului Dvs.

2.    Criticați copilul permanent

3.    Dragostea Dvs. este condiționată

4.    Întotdeauna situați nevoile copilului pe primul loc

5.  Vă așteptați la perfecționism de la propria-ți voastră persoană

6.    Vă așteptați ca rolul de mamă să vă facă foarte fericită

7.   Credeți că dacă copilul Dvs. este nefericit, sunteți un părinte rău

8.    Vă învinuiți pentru problemele copilului Dvs.

Nu vă faceți  griji – doar pentru că sunteți o perfecționistă nu înseamnă că și copilului Dvs. i-a fost hărăzit să vă calce pe urme. Sunt soluții pentru a scăpa de povara perfecționismului de pe umerii Dvs. și a copiilor Dvs.

•   Arătați  copilului că a greși este un lucru normal
•   Recunoașteți calitățile copilului și acceptați-i  defectele
•   Ajutați-vă  copilul să-și accepte defectele și să stabilească așteptări realiste
•   Concentrați-vă  asupra aspectelor pozitive
•   Deveniți Dvs. un model de acceptare a noțiuni de „ suficient”
•   Apelați la ajutor atunci când copilul Dvs. are nevoie de el
•   Exersați  împreună cu copilul Dvs. „oprirea gândurilor”

Tehnicile bio-mentale enumerate mai sus le găsiți explicate în cartea ”Fii fericită chiar dacă nu ești PERFECTĂ ” Dr. Alice D. Domar, Alice Lesch Kelly

Avem nevoie de timp pentru a ne putea schimba comportamentul. Dacă întâmpinați  greutăți, faceți-vă  curaj și încercați  în continuare. Rețineți : exercițiul este sursa perfecțiunii!