Simptome
Atacurile de panică
sunt reprezentate de un set de simptome fizice de frică și disconfort intens,
care pot include palpitații, transpirație, tremor sau trepidație, senzația de
scurtare a respirației, senzația de strangulare, durere sau disconfort
precordial, greață, frica de a nu-și pierde controlul (sau frica de a nu
înnebuni), frica de moarte, parestezii, frisoane sau valuri de căldură. Atacurile de panică se instalează brusc și
rareori durează mai mult de 30 de minute, atingând nivelurile maxime de
anxietate în primele 10 minute. Persoana „pățită” se teme că va avea noi
atacuri, se îngrijorează de implicațiile acestora și își schimbă comportamentul
din aceste cauze.
După primul atac
de panică, persoana se poate concentra excesiv asupra oricărei senzații fizice
legate de anxietate și poate dezvolta anxietate
de anticipare, pentru situațiile care ar putea declanșa un atac de panică.
Astfel, multe persoane cu atac de panică pot acuza doar câteva atacuri recente,
dar se pot plânge de nevoia de a evita anumite situații (agorafobia) și de
ruminații anticipatorii legate de atacurile ulterioare.
Din cauza
generalității și a impredictibilității aparente a atacurilor de panică și a
inabilității de a le controla, multe persoane cu atac de panică consideră că
viața lor este foarte restrânsă din cauza nevoii de a evita o serie de
situații. În multe cazuri, acest lucru se va solda cu instalarea depresiei.
Elemente și tulburări asociate
În multe cazuri depresia majoră, tulburarea distimică, fobia socială,
anxietatea generalizată, tulburarea obsesiv-compulsivă, fobia specială,
ipohondria și abuzul de substanțe pot fi comorbide atacului de panică. De
asemenea, abstinența legată de substanțe sau alcool accelerează instalarea unui
atac de panică. Mulți clienți cu atac de panică și agorafobie neagă sau refuză
să relateze conflicte maritale/ de cuplu; aceste persoane au o nevoie atât de
intensă de a se baza pe partenerul de viață ca „persoană de siguranță”, încât
au greutăți în recunoașterea faptului că
pot avea probleme de cuplu. Cu toate acestea, conflictele de cuplu se întâlnesc
destul de des în cazul acestor persoane, deoarece agorafobia pune deseori la
încercare răbdarea „persoanei de siguranță”.
Diagnostic diferențial
Multe persoane cu atac de panică consultă prima dată un medic de teama
de a nu se fi îmbolnăvit de o boală gravă. Deoarece simptomele atacului de
panică seamănă mult cu cele ale unei condiții medicale severe, este foarte
important ca persoana să fie examinată din punct de vedere medical, înainte să
înceapă intervenția psihoterapeutică. Terapeutul va dori să excludă următoarele
tulburări fiziologice:
- Cardiovascular: aritmie, tahicardie, boală cardio-vasculară, infarct miocardic (fază recuperatorie), insuficiență cardiacă, stenoză mitrală, hipertensiune, hipertensiune ortostatică postulară, atac de cord/cerebral, atac ischemic tranzient, embolie pulmonară, edem pulmonar.
- Respirator: bronșită, emfizem, astm, boală contagioasă, fibroză pulmonară.
- Endocrin/hormonal: hipertiroidism, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcină, pheochromocytoma, tumori carcinoide.
- Neurologie/musculare: epilepsie temporală, myasthenia gravis, sindromul Guillain-Barré
- Auditiv: sindromul Meniere, labirintită, vertij pozițional benign, otită medie, mastoidită
- Hematologic: anemie.
- Medicamentos: întreruperea administrării antidepresivelor, a sedativelor, a tranchilizantelor, folosirea sau întreruperea folosirii alcoolului, folosirea substanțelor stimulative, efectele secundare ale unor medicamente, cafeinism.
Există o dispută controversată privind
relația dintre prolapsul de valvă mitrală și atacul de panică. Diagnosticul de
prolaps de valvă mitrală se pune pe baza eco-cardiogramei. Deși cei mai mulți
pacienți diagnosticați cu această afecțiune nu au atacuri de panică, și nici
cei cu atacuri de panică nu au prolaps de valvă mitrală, este foarte important
ca cei cu prolaps de valvă mitrală să fie evaluați dacă nu cumva își
interpretează exagerat simptomele ( de exemplu, amețelile sau palpitațiile).
Atacul de panică este diferit de alte
tulburări de anxietate prin faptul că acestea din urmă sunt mult mai dependente
de context. De exemplu, fobia socială se manifestă doar în situații sociale;
fobia specifică apare doar în prezența stimulului specific( de exemplu: păianjen,
câine sau halatul alb al doctorului); tulburarea obsesiv-compulsivă apare când persoana este expusă unui stimul consistent cu
obsesia ( praf/ murdărie).
Factori
cognitivi
Adesea, atacul de panică poate
coincide cu un eveniment de viață stresant, cum ar fi:
·
Asumarea unor noi responsabilități
·
Mutatul
·
Separarea sau situații de pierdere
·
Nașterea unui copil
·
Situații de boală fizică
·
Conflict într-o relație
Așa cum am mai specificat, panica este
exacerbată de distorsiunile cognitive ale persoanei respective. Aceste
distorsiuni cognitive le voi enumera în următorul articol.
Factori
comportamentali
De fiecare dată când persoana evită,
scade anxietatea. Astfel, întăririle repetate obținute prin evitare duc la o
tendință și mai puternică de evitare, precum și la tendința de a generaliza această
evitare la situații și stimuli similari celor anxiogeni.
Factori
și consecințele interpersonale
În cazul diagnosticului de atac de
panică și depresie, recomandarea mea este de a trata depresia ca pe un simptom
secundar. Prin reducerea anxietății, scade și depresia.
Teama de atac de panică poate reduce
dramatic abilitatea persoanei de a socializa. Am discutat deja despre „persoana
de siguranță”.
Miturile cele mai frecvente
despre atacurile de panică și agorafobie
1.În mod eronat, unele persoane cred că tulburarea de panică este
rezultatul unor probleme psihice profunde.
2. Alte persoane cred că, de vreme ce au atacuri de panică de mai
mulți ani, situația lor nu se va îmbunătăți niciodată.
De reținut că terapia
cognitiv-comportamentală are foarte bune rezultate în intervenția atacului de
panică.
