Cum producem kilogramele în plus?

Glucoza este o sursă importantă de carburant pentru organismul nostru, fiind indispensabilă pentru funcționarea creierului. Acesta este motivul pentru care ea se găsește în permanență în sângele nostru.

Prezența glucozei este semnalată de nivelul de glicemie care este „ normal” de 1 g de glucoză pe litru de sânge, pe stomacul gol. Când scade acest nivel, secreția hormonului pancreatic,glucagonul, ridică valoarea până la un nivelul normal.

La îngurgitarea unei glucide, glicemia va crește , mai mult sau mai puțin în funcție de natura glucidei, până la atingerea unui maximum, denumit vârf glicemic. În acest moment, intră în scenă pancreasul care va secreta alt hormon, insulina, rolul ei fiind de a alunga glucoza excendentară din sânge, pentru a o stoca în ficat sau mușchi, urmând a fi utilizată la nevoie. În acest fel, sub influența insulinei, valoarea glicemiei revine la normal.

La o persoană slabă, doza de insulină pe care o secretă pancreasul este întotdeauna direct proporțională cu valoarea glicemiei. În schimb la o persoană supraponderală și, în consecință, la cele obeze, pancreasul secretă o cantitate mult mai mare de insulină.

Hiperinsulinismul este responsabil de creșterea în greutate și s-a putut demonstra (Creff Herschbergad, Obésités, Ed. Masson ,1988), că el declanșează mecanisme metabolice, care vor determina organismul să stocheze anormal o parte din grăsimile consumate la ultima masă, dar și excesul de glucoză, în loc să le ardă.

În anii '80, când a fost descoperită această realitate, cercetătorii au crezut ( și din păcate marea majoritate încă mai cred și acum) că, dacă o persoană era hiperinsulinică, înseamnă „că n-a avut noroc”, invocându-se ereditatea. Concluzia pentru toți acești „specialiști” era simplă: ”Singurul mod de a suprima hiperinsulinismul este să slăbești, iar ca să slăbești e necesar să reduci aportul caloric global și să mărești consumul fizic”( Dr.J.Fricker, Le métabolisme de l'obésité, Le recherche,1989,p200-208).

Cred că deja v-am amețit cu atâtea referințe pur teoretice. Închei cu concluzia: pentru a preveni (chiar suprima) excesul ponderal, este suficient să se acționeze asupra cauzei inițiale, adică schimbarea obiceiurilor alimentare, în care să se aleagă exclusiv acele alimente cu indice glicemic scăzut. Cu alte cuvinte nu cantitatea ci calitatea alimentelor contează în bătălia cu kilogramele.

Această alegere este foarte benefică din punct de vedere psihologic.

Când se începe o dietă hipocalorică, apar frustrările înfometării, care duc la stări de  nervozitate, chiar agresivitate, putând ajunge la stări depresive. Subiectul este măcinat de gândurile negre: ” Ah” N-am voie să mănânc cartofi!”

Dacă începi o dietă respectând indicele glicemic al glucidelor, nu înfometezi  organismul și este posibil să cultivi gândirea pozitivă: ” Vai ce bine! Pot să mănânc cât vreau! ”