Când Liriope, o nimfă miss a Olimpului, a rămas însărcinată cu cel ce
avea să devină Narcis, s-a dus să-l consulte pe prorocul Tiresias, chiar acela
care i-a făcut lui Oedip sinistra prezicere a uciderii tatălui său și a
incestului cu mama lui. Când l-a întrebat dacă Narcis va trăi mult, Tiresias
i-a răspuns: „Da, dacă nu se cunoaște pe sine...”
Narcis a crescut și a ajuns un tânăr foarte frumos. Multe nimfe s-au
îndrăgostit de el, dar el le respingea pe toate cu dispreț, îndeosebi pe nimfa
Echo, care îl urmărea pasionată cu dragostea ei, dar nu își putea declara sentimentele,
deoarece un blestem anterior o condamnă să nu poată vorbi niciodată prima. Și
Narcis nu i-a spus niciodată că o iubește...
De atâta suferință, Echo moare din dragoste și se transformă într-o
stâncă. Celelalte nimfe, furioase, cer zeiței răzbunării, Nemesis, să îl
pedepsească pe Narcis, iar ea acceptă. Nemesis îl blestemă așa: ”Fie ca să
iubească și el, dar să nu aibă niciodată obiectul dragostei lui!” La puțin timp
după aceea, Narcis își vede imaginea oglindită în apa unui izvor limpede și se
îndrăgostește nebunește pentru prima oară în viața lui. Însă de imaginea lui.
Fascinat de oglindirea sa, el sfârșește prin a muri de inaniție și se
transformă în floarea care îi poartă numele.
Orgoliul lui Narcis, care îl îmboldea să se elibereze de legile
iubirii, a fost cauza morții sale. Iar reîncarnarea lui într-o floare modestă,
simplă parte a naturii, care își are locul la nivelul pământului, este mesajul
zeilor.
Ce sens are să iubești, dacă nu ești în stare să îi iubești pe
ceilalți?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu