O persoană care
suferă de rana nedreptății este o persoană care nu se simte apreciată la justa
ei valoare, care nu se simte respectată sau care crede că nu primește ceea ce
merită. Extistă persoane care pot suferi de rana nedreptății când primește mai
mult decât consideră că merită.
Nedreptatea este
caracteristica unei persoane lipsite de dreptate. Dreptatea, justiția se
definește ca fiind aprecierea, recunoașterea și respectul drepturilor și a
meritelor fiecăruia. Cuvinte sinonime ale cuvântului justiție sunt: dreptate,
echitate, imparțialitate, integritate.
Rana nedreptății
se activează în momentul dezvoltării individualității copilului. Copilului i
se pare nedrept să nu poată să-și dezvolte individualitatea, să nu poată să se
exprime și să fie el însuți. Trăiește acestă rană mai ales în relația cu
părintele de același sex. Suferă din cauza răcelii acelui părinte. Lisa
Boubeau, în cartea sa „Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine”, subliniază
faptul că nu toții părinții celor care suferă de rana nedreptății sunt reci, dar
sunt percepuți astfel de către copil. Acesta suferă de asemenea de
autoritarismul acelui părinte, a criticilor frecvente, a severității,
intoleranței sau conformismului. În majoritatea cazurilor acel părinte suferă
de aceași rană. Poate că nu este trăită în același mod sau intensitate dar
copilul o simte.
Masca pe care
și-o crează copilul pentru a se proteja în acest caz este rigiditatea.
Care
sunt caracteristicile rigidului?
·
Rigidul caută dreptatea și justețea cu orice preț. Crede
că dacă ceea ce face sau spune este perfect, acel lucru va fi automat și corect.
Pentru el este foarte greu să înțeleagă că, acționând într-un mod perfect,
conform propriilor lui criterii, poate fi în același timp nedrept.
·
Cel care suferă de rana nedreptății este mai înclinat să
simtă invidie pentru cei care au mai mult decât el și care, în opinia
lui, nu merită. De asemenea, poate fi convins că ceilalți îl invidiază când el
are mai mult decât el.
·
Rigidul convins fiind din copilărie că este mai apreciat
pentru ceea ce face decât pentru ceea ce
este devine foarte performant și dorește să se descurce singur. Face totul pentru
a nu avea probleme iar atunci când le are preferă să nu recunoască pentru a
evita suferința legată de ele. Este foarte optimist, adeseori prea optimist.
Consideră că dacă afirmă că „nu e nicio problemă”, situațiile dificile se vor
rezolva mai repede. Nu cer ajutorul decât în ultimul moment.
·
Rigidul, asemenea dominatorului, are adesea o problemă
legată de timp, dar din motive diferite. Rigidul nu are suficient timp deoarece
vrea ca totul să fie perfect, în timp ce dominatorul nu are suficient timp,
deoarece este prea ocupat să se amestece în treburile altora.
·
Cei care sunt foarte rigizi fac în așa fel încât să nu
primească nicio recompensă, deoarece, în opinia lor, trebuie să fie
extraordinari pentru a merita.
·
Când rigidul este emoționat, nu vrea să arate acest
lucru, dar ne putem da seama după tonul vocii care devine sec și inflexibil.
Poate să folosească râsul pentru a-și ascunde sensibilitatea și emoțiile.
·
Rigidul este foarte exigent cu el însuși. Devine
performant și cere atât de mult de la el, încât și ceilalți îi vor cere la fel
de mult.
·
Rigidul are , de asemenea, o dificultate nu numai de a-și
respecta limitele, ci, mai ales, în a le recunoaște. Preferă să facă totul
singur pentru a fi sigur că este perfect. Din acest motiv el este cel mai
predispus să sufere de epuizare fizică, de burn-out.
·
I se pare adesea mai nedrept să fi favorizat decât să fie
defavorizat față de ceolalți. De altfel, acesta este motivul pentru care o
persoană rigidă va fi tentată să-i ajute pe ceilalți. În consecință, nu este surprinzător
faptul că are dificultăți de a primi cadouri, deoarece se va simți datoare.
Decât să se simtă obligată să ofere ceva având aceași valoare (pentru a fi
corectă), preferă să nu primească nimic și a refuza.
·
Își impune perfecțiunea în orice, lucru care îl face să
trăiască adesea în stres. Deoarece
îi place ca totul să fie bine ordonat, poate ajunge uneori până la obsesie în
nevoia lui de ordine perfectă.
·
Rigidul este foarte rar
bolnav. Deoarece are o mare
capacitate de a-și anihila durerea, el va simți durerea doar când starea lui va
fi foarte gravă.
·
Emoția cea mai frecvent trăită
de rigid este furia,
mai ales împotriva lui. De multe ori nu va fi capabil să își recunoască furia.
Chiar dacă furia este resimțită împotriva lui însuși, prima lui reacție când
este furios este de a ataca pe altcineva.
·
Cea mai mare nedreptate
de care suferă un rigid este împotriva lui însuși. Cere mult de la el, nu își dă voie să se
relaxeze, nu își ascultă nevoile și se acuză foarte ușor.
Rigidul
și relațiile intime
·
Evită să intre în contact de
teamă să nu-și arate vulnerabilitatea.
· Are probleme în a-și lua angajamentul într-o relație de
teamă de a nu se înșela în alegerea partenerului.
· Rigidul are o mare
dificultate în a se lăsa iubit și a-și arăta iubirea. Deoarece nu poate să exprime ceea ce
simte cu adevărat, este considerat o persoană rece, lipsită de afectivitate.
· Are probleme în viața
sexuală, deoarece are adesea probleme în a se abandona, a simți plăcerea. Are
probleme în exprimarea tandreții pe care o simte.
· Cea
mai mare teamă a rigidului este răceala, indiferența. Are
mari probleme în a accepta atât propria răceală cât și pe a celorlalți. Deși
evită să intre în contact cu sensibilitatea lui pentru a nu-și arăta
vulnerabilitatea, el nu își dă seama că ceilalți pot să îl considere rece și
insensibil. El se consideră călduros și e incapabil să își accepte indiferența,
pentru că asta ar însemna să fie fără inimă, adică nedrept.
· Îi este greu să accepte și
răceala celorlalți. Dacă cineva este rece cu el, suferă mult și se întreabă
imediat ce a făcut sau ce a spus incorect.
Cum putem vindeca rana de nedreptate?
Când
suferim de rana nedreptății ne alimentăm rana de fiecare dată când suntem
exigenți cu noi înșine, când nu ne respectăm limitele, când suntem nedrepți
față de noi înșine și ne criticăm excesiv, când suntem incapabili să ne vedem
calitățile și punem accent pe greșeli, când nu știm să ne facem pe plac.
În
procesul de vindecare primul lucru pe care trebuie să îl facem este să devenim
conștienți de masca pe care o purtăm. Este necesar să identificăm ce anume din
copilăria noastră ne-a făcut să ne simțim nedreptățiți.
În loc să
ne acoperim suferința cu o mască pretinzând că ea nu mai există, trebuie să ne
dăm voie să simțim suferința. Cu cât simțim mai mult suferința trăită de
copilul din noi, cu atât mai multă compasiune trebuie să avem față de el. Așa
vom deveni mai toleranți și cu părintele nostru, simțind compasiune pentru
propria lui suferință.
După ce
oferim compasiune copilului din noi, ne „mutăm” în energia de adult
conștientizând că nu mai suntem niște copii mici care nu știu să-și controleze
rănile. Suntem adulți, avem o viziune diferită asupra vieții și conștientizăm
că putem supraviețui chiar dacă ne simțim răniți.
Dacă
reușim să vindecăm rana de nedreptate, vom găsi în spatele măștii de rigid acea
parte din noi care poate fi și:
- · dinamică, plină de viață și entuziasm;
- · empatică și sensibilă, care știe ce simt ceilalți;
- · capabilă să simplifice și să explice foarte clar atunci când predă altora;
- · ordonată, atentă la detalii, potrivită pentru munca ce necesită precizie;
- · pricepută în a găsi cuvintele potrivite și exacte pentru orice situație;
- · sigură pe ea și care nu are nevoie de alții pentru a se simți bine;
- · capabilă să facă față situațiilor dificile și care știe ce să facă în caz de urgență.
· Vom ști că ne-am vindecat de rana de nedreptate atunci când ne vom permite să fim mai puțin perfecționiști, când vom accepta că putem face greșeli fără să fim furioși pe noi înșine și fără să ne criticăm.
Suntem pe
cale să ne vindecăm atunci când ne acordăm dreptul de a ne arăta
sensibilitatea, dreptul de a plânge în fața celorlalți fără să ne pierdem
controlul și fără să ne fie teamă de judecata lor.
Ca să îți
aduci aminte cine ești trebuie să fii conștient de cine nu ești. Iar tu nu ești
rănile tale.
Dă-ți
voie să trăiești plăcerile pe care ai vrea să le simți, ia-ți pauze de
relaxare, ascultă-ți limitele și fii mai blând cu tine!
Așa vei
știi că ai mai făcut un pas spre vindecarea ta, așa vei deveni TU, cel
autentic, care a renunțat la mască și a ales să trăiască liber.
Articol inspirat din cartea „Cele cinci răni care ne împiedică să
fim noi înșine” de Lise Bourbeau
Citiți și articolele:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu