Lupta pentru „puterea emoțională”

 

În cele mai multe cupluri, pe ascuns sau fățiș, se instituie lupta pentru puterea emoțională. Pe scurt, lupta pentru puterea emoțională poate fi înțeleasă:

·         ca o confruntare a punctelor slabe: care dintre cei doi este mai sensibil la durerea unei despărțiri

·         ca o confruntare a punctelor puternice: care dintre cei doi ar rezista mai bine la pierderea partenerului

Ierarhiile sunt neplăcute, dar tind să fie inevitabine. Deși aproape tot timpul visăm la o dragoste echitabilă și democratică, dependența emoțională crează ceea ce am putea numi o „putere afectivă” care răspunde la întrebarea fundamentală: Cine are mai puțin nevoie de celălalt?

Dependența emoțională corupe. În consecință, lucrul de care se teme cel mai mult dependentul este ca nu cumva să piardă persoana care reprezintă nu numai o sursă de siguranță ci și o sursă de plăcere. La cei dependenți, reținerea și menținerea perechii prevalează în orice mod posibil și mai presus de orice principiu. A afirma că „fără el, nu sunt nimic” sau „fără ea, viața mea nu are sens”, înseamnă a-ți pune viața în mâini străine. Dacă eu cred că viața mea se termină atunci când nu ești tu, sunt capabil de orice pentru a te păstra, dincolo de orice limită. Vorbim astfel de viață și de moarte, pentru că, în cazul dependenței, iubitul este aerul pe care îl respirăm.

Dependența emoțională este o boală, indiferent de modul în care dorim să o prezentăm, indiferent de ambalaj: dependența emoțională este incapacitatea de a renunța la perechea ta atunci când ar trebui să o faci. Și când ar trebui acestea să aibă loc? Cel puțin în trei situații:

·         atunci când partenerul tău nu te mai iubește

·         când propria ta evoluție este blocată

·         când principiile tale sunt afectate

În consecință, lupta pentru „puterea emoțională” este efortul generat de dependența sau detașarea care guvernează fiecare relație. Dacă partenerul tău depinde de tine mai puțin decât depinzi tu de el, cel puțin teoretic, atunci acesta ar putea să renunțe la tine mai ușor decât ai putea să renunți tu le el. Acest „dezavantaj” este procesat în mod conștient sau inconștient de creierul tău, care imediat acționează în defensivă, pentru că te vei simți într-o poziție de inferioritate emoțională, chiar dacă partenerul tău nu vrea să profite de acest lucru. Poate că problema nu va fi evidentă în condiții normale, dar este foarte probabil să iasă la suprafață atunci când au loc certuri dese, iar celui depentent i se confirmă cele mai grave temeri: „Mă va părăsi!”

Cei nesiguri din punct de vedere emoțional preferă să fie cu cineva extrem de dependent. Astfel spus: îmi place condiția ta patologică deoarece știu că, datorită ei, niciodată nu vei fii capabil să mă părăsești orice aș face. Nimic nu este mai plăcut pentru o persoană care suferă din cauza dependenței decât să aibă o relație cu cineva și mai dependent. Este proclamația dependenței emoționale care circulă în secret între îndrăgăstiții care sunt incapabili să trăiască fără partenerii lor : „Dependenți din toată lumea, uniți-vă!”

Detașarea înseamnă a iubi mai mult și a suferi mai puțin

Există relații în care unul practică autonomia extremă, iar celălalt iubește la cel mai înalt nivel de dependență. Ambii suferă: unul sufocat, celălalt pentru că se simte părăsit. Dar, dincolo de aceste cazuri extreme, cuplurile încearcă să se adapteze, făcând în așa fel încât diferența dintre cei doi să fie suportabilă.

Care este metoda de echilibrare?

Să te detașezi puțin și să distribui mai bine puterea. Când vorbesc despre „detașare”, nu înseamnă că ar trebui să încetezi să mai iubești. Mă refer la o iubire mai relaxată și mai liberă. Adică să poți utiliza în mod corespunzător timpul personal într-o manieră non-posesivă (nimeni nu aparțiene nimănui) și fără necesitatea imperativă a partenerului. Cu alte cuvinte să faci față singurătății și să ai activități în afara prezenței partenerului.

Două consecințe tipice ale subordonării afective:

Dacă partenerul tău te întrece în jocul puterii emoționale este posibil să apară în tine două simptome clare de nesiguranță și teamă:

1.       Anxietatea anticipatoare „Mă va părăsi” Cauți certitudinea că nu te va părăsi niciodată, ceea ce este imposibil. Și cum probabilitatea de ați pierde partenerul nu este nulă, frica de abandon se va activa în mod constant. Aceasta se numește anxietate anticipatoare asupra „catastrofei” unei iubiri pierdute sau a unei singurătăți impuse.

2.       Supunerea „Mi-e teamă să-i spun nu” În cazul în care strategia ta de a păstra partenerul este supunerea oarbă, efectul este paradoxal. Dacă vei spune „da” la toate și vei ceda, vei sfârși prin a-l plictisi pe partener! Mecanismul de supunere funcționează ca o spirală descedentă: de fiecare când cedezi, devii și mai dependent. Nu spun să începi un război de indiferență și detașare, ci să gândești și să acționezi într-o manieră mai liberă, fără a fi încătușat și legat de nimeni.

Sclavia afectivă nu este o ficțiune sau un lucru demodat. Este în vigoare și distruge nenumărați indivizi din întreaga lume: ea apare atunci când teama de a-ți pierde partenerul te face să uiți de propria persoană.

Cei care profită de puterea afectivă

Există oameni care încearcă să profite de „independența afectivă”. Strategia este de a reaminti în mod constant partenerului că poate renunța în orice moment la relație. O sabie a lui Damocles îndreptată direct spre inimă. „Dacă nu-mi faci pe plac și te porți urât, mă vei pierde.” Sau „Sunt mai puternic emoțional decât tine și, prin urmare, am mai multe drepturi”. Nietzsche a spus că puterea este cel mai puternic afrodisiac și, amestecat cu puțină dragoste, efectul devine exponențial. Dacă ești victima unei astfel de relații toxice te întreb: Are sens să rămâi acolo? Eu spun că nu are.

Din experiența mea, în momentul în care cel slab dă o „lovitură de stat”, indiferent de motiv ( oboseală, indiferență, prezența unei alte persoane, detașare sănătoasă) și relațiile de putere sunt inversate, cel care juca rolul de „maestru” adoptă poziția de „sclav” într-o clipită.

Câteva sugestii pentru a obține detașarea și a echilibra puterea afectivă în cuplu

1.       Asumă-ți libertatea și exercit-o

2.       Probează singurătatea

3.       Nu trebuie să-i spui totul partenerului tău

4.       Explorează situații noi

5.       Nu-ți permite să fii inutil

6.       Identifică sursele de atașament

Articol inspirat după „ Cum să nu mori din dragoste” de Walter Riso