„Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine”

 „Cele cinci răni care ne impiedică să fim noi înșine”

este cartea în care autoarea Lise Bourbeau explică cum se nasc măștile sociale.

La puțin timp după naștere ne dăm seama că atunci când vrem să fim noi înșine, acest lucru deranjează lumea adulților.

Lise Bourbeau spunea în cartea „Cele cinci răni care ne impiedică să fim noi înșine”: „Ajungem astfel la convingerea că, a fi natural, nu este bine, nu este corect. Este o descoperire dureroasă ce provoacă copilului accese de furie. Aceste crize devin atât de dese încât ajungem să credem că sunt normale. Sunt numite „criza copilăriei” și mai târziu „criza adolescenței”.

Un copil experimentează patru etape de transformare:

• În prima etapă a vieții descoperă bucuria de a fi el însuși
• În cea de-a doua etapă cunoaște durerea provocată de faptul că nu are dreptul de a acționa conform cu ceea ce este
• În etapa a treia urmează criza și revolta
• În etapa a patra, copilul își modelează personalitatea pentru a deveni ceea ce vor alții ca el să devină. În acest mod simte că-ți micșorează suderința.

Multe persoane vor rămâne blocate în etapa a treia pe toată durata vieții, adică vor fi mereu în reacțiune, furioși sau în situație de criză.

Pe parcursul etapelor trei și patru ne creem mai multe măști (noi personalități) pe care le folosim pentru a corespunde cerințelor celorlalți.

Măștile corespund celor cinci răni semnificative pentru om și sunt în număr de cinci:

1. Respingere
2. Abandon
3. Umilire
4. Trădare
5. Nedreptate

Înlocuirea în sine a rănilor cu măști arată că omul ascunde atât față de el cât și față de cei din jurul lui, ceea ce nu a putut să rezolve.

Lise  Boubeau atribuie fiecărei răni o mască.

                                    Răni                          Măști

                                    Respingere               Fugar

                                    Abandon                   Dependent

                                    Umilire                      Masochist

                                    Trădare                     Dominator

                                    Nedreptate              Rigid

Lise  Boubeau compară prezența unei răni psihice cu prezența unei răni fizice. „Rana interioară poate fi comparată cu o rană fizică pe care o ai la mână de mult timp , pe care nu ai îngrijit-o așa cum trebuie. Ai preferat să o bandajezi, pentru a nu se mai vedea. Acel pansament este echivalentul măștii.”

Să presupunem că acea leziune te doare foarte tare, atunci când cineva te atinge pe mână, chiar dacă rana este protejată de pansament. Când cineva te ia de mână cu dragoste, iar tu țipi „Au! Mă doare!”, poți să-ți imaginezi cât de surprins este celălalt. Oare chiar a vrut să te rănească? Nu, deoarece dacă suferi atunci când cineva te atinge pe mână , este din cauza faptului că tu ești cel care a hotărât să nu-și îngrijească rana. Iar celălalt nu este responsabil de durerea ta.

Se poate observa în morfologia unei persoane rana predominantă. Le voi explica pe fiecare în câte un articol de sine stătător.

Adaptare după „Cele cinci răni care ne impiedică să fim noi înșine”-Lise Bourbeau

Citiți și articolele:

Rana respingerii

Rana abandonului

Rana umilirii

Rana trădării

Rana nedreptății