Psihoterapia
Integrativă
Doctrina centrală a psihoterapiei integrative,
plasează în centrul priorităților acele elemente care sunt comune tuturor
psihoterapiilor, în special relația psihoterapeutică în toate dimensiunile ei.
Fiind dat modelul dinamic integrativ, în contextul holismului, care susține că
întregul este mai mult decât suma parților sale, “bazele epistemologice ale
abordării noastre a psihoterapiei integrative sprijină non-linearismul și
multi-cauzalitatea domeniului teoriei, iluminarea experiențelor personale
subiective ale fenomenologiei și explorarea simultană a ambelor, adăugând o
noua dimensiune esențială pentru abordarea psihoterapiei integrative –
dimensiunea interumana.” (Evans, Gilbert 2005).
Legat de aceasta, exista o obligație etica a psihoterapeuților integrativi de a dialoga cu colegii despre diverse orientări profesionale și de a rămâne informați cu privire la descoperirile în domeniu.
Legat de aceasta, exista o obligație etica a psihoterapeuților integrativi de a dialoga cu colegii despre diverse orientări profesionale și de a rămâne informați cu privire la descoperirile în domeniu.
Psihoterapia integrativa îmbrățișează în primul rând o
atitudine particulară în ceea ce privește practica psihoterapiei, afirmând
importanța unei abordări unificate a metodelor în tratamentul persoanelor. Un
aspect important este răspunsul adecvat și eficient la necesitățile
psihologice, cognitiv-comportamentale, emoționale și spirituale ale
persoanei. Scopul este acela de a facilita integrarea astfel încât calitățile
persoanei, care există și funcționează în spațiul intra-psihic, interpersonal
și socio-politic sunt maximizate, ținând cont de limitele fiecărui individ și
condițiile exterioare.
În acest cadru de lucru este recunoscut faptul ca
integrarea este un proces la care terapeuții trebuie să se adapteze și ei. Cu
toate acestea, este recunoscut faptul ca pe lângă integrarea personală, este
necesar și angajamentul de îmbunatățire a cunoștințelor în domeniul
psihoterapiei și domeniile aferente. Recenta renaștere a interesului în
neuro-știință și neuro-biologie oferă un alt pod de integrare între clinicieni
din diferite orientări.
Psihoterapia integrativă promovează așadar
flexibilitatea abordării, bazele epistemologice sprijină non-linearismul și
multi-cauzalitatea domeniului teoriei și subscrie la menținerea standardelor de
excelență în serviciile pentru clienți. Astfel, când psihoterapeuții
integrativi creează diferite strategii, tehnici și construcții pentru
rezolvarea diverselor situații, acest proces nu se face hazardat, ci într-o
manieră bazată pe intuiția clinică și o cunoaștere solidă și clară a
problemelor existente și a soluțiilor necesare.
Într-o analiză finală, psihoterapia integrativă pune în prim plan abordările particulare și combinate în tratarea diverselor probleme, și, de asemenea, plasează o prioritate asupra acelor factori comuni tuturor genurilor de psihoterapie. Pe de altă parte, pune un accent deosebit pe o atitudine de respect, bunătate, onestitate și egalitate cu privire la personalitatea clientului, într-o manieră care să afirme integritatea și umanitatea celuilalt dar și a sieși.
Într-o analiză finală, psihoterapia integrativă pune în prim plan abordările particulare și combinate în tratarea diverselor probleme, și, de asemenea, plasează o prioritate asupra acelor factori comuni tuturor genurilor de psihoterapie. Pe de altă parte, pune un accent deosebit pe o atitudine de respect, bunătate, onestitate și egalitate cu privire la personalitatea clientului, într-o manieră care să afirme integritatea și umanitatea celuilalt dar și a sieși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu