Tulburarea de panică și agorafobia

                Simptome

        Atacurile de panică sunt reprezentate de un set de simptome fizice de frică și disconfort intens, care pot include palpitații, transpirație, tremor sau trepidație, senzația de scurtare a respirației, senzația de strangulare, durere sau disconfort precordial, greață, frica de a nu-și pierde controlul (sau frica de a nu înnebuni), frica de moarte, parestezii, frisoane sau valuri de căldură.   Atacurile de panică se instalează brusc și rareori durează mai mult de 30 de minute, atingând nivelurile maxime de anxietate în primele 10 minute. Persoana „pățită” se teme că va avea noi atacuri, se îngrijorează de implicațiile acestora și își schimbă comportamentul din aceste cauze.

                După primul atac de panică, persoana se poate concentra excesiv asupra oricărei senzații fizice legate de anxietate și poate dezvolta anxietate de anticipare, pentru situațiile care ar putea declanșa un atac de panică. Astfel, multe persoane cu atac de panică pot acuza doar câteva atacuri recente, dar se pot plânge de nevoia de a evita anumite situații (agorafobia) și de ruminații anticipatorii legate de atacurile ulterioare.

                Din cauza generalității și a impredictibilității aparente a atacurilor de panică și a inabilității de a le controla, multe persoane cu atac de panică consideră că viața lor este foarte restrânsă din cauza nevoii de a evita o serie de situații. În multe cazuri, acest lucru se va solda cu instalarea depresiei.

Elemente și tulburări asociate

În multe cazuri depresia majoră, tulburarea distimică, fobia socială, anxietatea generalizată, tulburarea obsesiv-compulsivă, fobia specială, ipohondria și abuzul de substanțe pot fi comorbide atacului de panică. De asemenea, abstinența legată de substanțe sau alcool accelerează instalarea unui atac de panică. Mulți clienți cu atac de panică și agorafobie neagă sau refuză să relateze conflicte maritale/ de cuplu; aceste persoane au o nevoie atât de intensă de a se baza pe partenerul de viață ca „persoană de siguranță”, încât au greutăți  în recunoașterea faptului că pot avea probleme de cuplu. Cu toate acestea, conflictele de cuplu se întâlnesc destul de des în cazul acestor persoane, deoarece agorafobia pune deseori la încercare răbdarea „persoanei de siguranță”.

Diagnostic diferențial

Multe persoane cu atac de panică consultă prima dată un medic de teama de a nu se fi îmbolnăvit de o boală gravă. Deoarece simptomele atacului de panică seamănă mult cu cele ale unei condiții medicale severe, este foarte important ca persoana să fie examinată din punct de vedere medical, înainte să înceapă intervenția psihoterapeutică. Terapeutul va dori să excludă următoarele tulburări fiziologice:

1.  Cardiovascular: aritmie, tahicardie, boală cardio-vasculară, infarct miocardic (fază recuperatorie), insuficiență cardiacă, stenoză mitrală, hipertensiune, hipertensiune ortostatică postulară, atac de cord/cerebral, atac ischemic tranzient, embolie pulmonară, edem pulmonar.
2.  Respirator: bronșită, emfizem, astm, boală contagioasă, fibroză pulmonară.
3.  Endocrin/hormonal: hipertiroidism, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcină, pheochromocytoma, tumori carcinoide.
4.  Neurologie/musculare: epilepsie temporală, myasthenia gravis, sindromul Guillain-Barré
5.  Auditiv: sindromul Meniere, labirintită, vertij pozițional benign, otită medie, mastoidită
6.  Hematologic: anemie.
7. Medicamentos: întreruperea administrării antidepresivelor, a sedativelor, a tranchilizantelor, folosirea sau întreruperea folosirii alcoolului, folosirea substanțelor stimulative, efectele secundare ale unor medicamente, cafeinism.

Există o dispută controversată privind relația dintre prolapsul de valvă mitrală și atacul de panică. Diagnosticul de prolaps de valvă mitrală se pune pe baza eco-cardiogramei. Deși cei mai mulți pacienți diagnosticați cu această afecțiune nu au atacuri de panică, și nici cei cu atacuri de panică nu au prolaps de valvă mitrală, este foarte important ca cei cu prolaps de valvă mitrală să fie evaluați dacă nu cumva își interpretează exagerat simptomele ( de exemplu, amețelile sau palpitațiile).

Atacul de panică este diferit de alte tulburări de anxietate prin faptul că acestea din urmă sunt mult mai dependente de context. De exemplu, fobia socială se manifestă doar în situații sociale; fobia specifică apare doar în prezența stimulului specific( de exemplu: păianjen, câine sau halatul alb al doctorului); tulburarea obsesiv-compulsivă apare când  persoana este expusă unui stimul consistent cu obsesia ( praf/ murdărie).

Factori cognitivi

Adesea, atacul de panică poate coincide cu un eveniment de viață stresant, cum ar fi:

·         Asumarea unor noi responsabilități

·         Mutatul

·         Separarea sau situații de pierdere

·         Nașterea unui copil

·         Situații de boală fizică

·         Conflict într-o relație

Așa cum am mai specificat, panica este exacerbată de distorsiunile cognitive ale persoanei respective. Aceste distorsiuni cognitive le voi enumera în următorul articol.

Factori comportamentali

De fiecare dată când persoana evită, scade anxietatea. Astfel, întăririle repetate obținute prin evitare duc la o tendință și mai puternică de evitare, precum și la tendința de a generaliza această evitare la situații și stimuli similari celor anxiogeni.

Factori și consecințele interpersonale

În cazul diagnosticului de atac de panică și depresie, recomandarea mea este de a trata depresia ca pe un simptom secundar. Prin reducerea anxietății, scade și depresia.

Teama de atac de panică poate reduce dramatic abilitatea persoanei de a socializa. Am discutat deja despre „persoana de siguranță”.

Miturile cele mai frecvente despre atacurile de panică și agorafobie

1.În mod eronat, unele persoane cred că tulburarea de panică este rezultatul unor probleme psihice profunde.

2. Alte persoane cred că, de vreme ce au atacuri de panică de mai mulți ani, situația lor nu se va îmbunătăți niciodată.

De reținut că  terapia cognitiv-comportamentală are foarte bune rezultate în intervenția atacului de panică.