Dragostea nu are vârstă, dar îndrăgostiții au

 Se pare că dragostea nu respectă cronologia: își întinde farmecele sale și rămânem blocați acolo. Oricine se poate îndrăgosti de oricine și cu toate acestea, deși e adevărat că dragostea nu are vârstă, îndrăgostiții au. Deși săgeata lui Cupidon nu respectă nici vârsta, nici statutul social, conviețuirea în schimb ține cont de aceasta. Trebuie să punem sentimentul de iubire la locul lui; să nu-i atribuim responsabilitatea deplină și să acceptăm faptul că, atunci când longevitatea și afecțiunea se intersectează, problema este mult mai complexă decât pare.

Nu vreau să vorbesc aici despre „vânătorii de zestre” . Dacă ești în căutare de aventuri este irelevant ce vreau să spun acum, dar dacă vrei o relație „serioasă”, ar fi mai bine să începi să-ți stăvilești puțin impulsurile și să faci în așa fel încât deciziile tale să fie chibzuite și rezonabile. Amintește-ți că decalajul inițial de vârstă devine tot mai marcant pe măsură ce trece timpul, iar diferența, care la început este suportabilă, devine din ce în ce mai pregnantă pe măsura trecerii anilor. Este important să fiți pregătiți pentru această relație.

În dragoste, nu se unesc numai trupurile, ci și mintea, credințele, cheful de viață și ideologiile.

Nevoia de a fi protejat

Gustul pentru persoane mai în vârstă este valabil și respectabil, fie pentru că se caută ceva legat de înțelepciune, cumpătare, maturitate sau experiență. Există însă cazuri, în care această înclinație, răspunde unei nevoi profunde de a fi protejat. Persoanele care au fost abandonate, sau au fost supuse în mod exagerat unor autorități sunt predispuse să stabilească relații cu parteneri care să joace rolul de îngrijitor. Conviețuirea devine un amestec de afecțiune și necesitate; dar dacă există sechele ale unor relații emoționale din copilărie, ar trebui să fie tratate. Întreabă-te ce cauți: ajutor, dragoste sau amândouă? Cu toții dorim o bază emoțională de încredere și siguranță; dar cu toate acestea dacă „siguranța” se află în meniul tău afectiv pe primul loc la aperitiv, nu ești pe drumul cel bun.

„Am nevoie să mă molipsesc cu energia tinerilor”

Există un număr însemnat de vârstnici care visează să retrăiască anii tinereții. Dintr-o dată, li se reactivează hormonii și încep să caute „carne proaspătă” pentru a se contagia cu entuziasmul și frenezia acestora. Câți dintre aceștia care renasc datorită prezenței unei companii tinere, ajung epuizați la doctor după o a doua sau a treia întâlnire cu mai tânărul său partener, pentru că durerile lombare sau sciatica nu-i lasă?

Nu se poate întineri dincolo de ceea ce permite corpul, deși mintea încearcă să facă regrese.

Să te lași dus de prospețimea trupurilor tinere este tentant pentru toată lumea. Și nu vorbesc numai despre bărbați, sunt femei care nu mai sunt tocmai adolescente dar care, frecventează cluburi de striptease masculin, înnebunesc de bucurie și pun bani în lenjeria bărbaților care se mișcă ritmic. Asta este o frenezie de o noapte, un moment, o clipă de relaxare pentru a scoate la plimbare hormonii feminini, și atât. Gândiți-vă cum ar fi să trăiască cu unul dintre aceste personaje, să țină departe admiratoarele de serviciu și să le dea ocazional calmante, pentru a le liniști impulsurile?

Fiecare vârstă are „nebunia” ei specifică. Nu e nevoie să-ți întinzi pielea ca o tobă, să te siliconezi  ( „preferații” mei sunt bărbații care se vopsesc sau  poartă perucă) și să te îmbraci în haine tinerești ca să simți fiorii. Fără a înceta să fi tu însuți, poți găsi oameni care să te placă.

„Vreau să știu dacă încă mai valorez ceva”

Această motivație are la bază o problemă mai complicată. O putem compara cu sindromul actorului sau actriței în declin. Multe persoane care au fost celebre transformă epoca de aur într-o tragedie, pentru că se leagă de ceea ce au fost și nu mai sunt. Dacă vom considera că fericirea vine din afara noastră, le oferim celorlalți puterea noastră și permitem ca aprobarea societății, aplauzele, faima și complimentele să dea sens vieții noastre.

Refuzând să îmbătrânească, unii oameni ajung să-și piardă simțul proporției și al esteticii și dezvoltă atitudini nepotrivite pentru vârsta lor, încercând să recupereze tinerețea pierdută. Ca principal indicator al nemuririi tinereții lor este cucerirea, actul de a genera dorința în ceilalți.

Relațiile fără experiență

Mă refer aici la căsătoriile imature, susținute sau nu de către părinți. Am spus deja că iubirea nu are vârstă, dar uneori trebuie să-i pui scutece. Unii părinți se grăbesc să-și căsătorească tânăra fiică pentru că a rămas însărcinată. A fi căsătorit nu este o virtute la care să accesezi cu orice preț. Căsătoria necesită o decizie chibzuită și analizată: nu este o joacă de copii.

Argumentele mele pentru a ține cont de vârstă:

1.Gândește-te bine ce vrei

Aventură sau stabilitate emoțională? Gândește-te: ești în stare să nu simți gelozia, frica de abandon sau de respingere pe măsură ce trec anii? Repet: Dacă obiectivul tău este să te distrezi, atunci fă-o! Primul factor de care să ți cont este dacă poți avea încredere în partenerul tău; dacă nu cumva confundă admirația cu dragostea. Apoi gândește-te la sentimentul tău de încredere în propria persoană, dacă ești capabil să treci peste ridurile și infirmitățile tale, și să iubești în pace. Evident că reciproca este valabilă pentru persoana tânără care s-a îndrăgostit de cineva care i-ar putea fi mamă sau tată( în unele cazuri bunic sau bunică). Nu te gândi la ceea ce simți acum, pentru că dragostea te va făcea să vezi totul în roz. Imaginează-te peste douăzeci de ani. Fă acest exercițiu de mai multe ori până vei lua o decizie.

2.Cobor eu sau urci tu?

Cum spuneam aproprierea trebuie să fie și pe plan psihologic și spiritual. Cuplarea trebuie făcută atât orizontal cât și vertical pentru ca să aibă loc întâlnirea dintre gusturile tale, gusturile lui și gusturile voastre. Cunosc pe cineva care la câteva luni de la căsătoria cu cineva mult mai bătrân, s-a gândit că soțul ei se va simți prea bătrân față de ea și a adoptat o formă de „sacrificiu din dragoste” îmbătrânindu-se prin îmbrăcăminte și machiaj. A îmbătrâni la exterior și la interior din dragoste este ca și cum a-i scurta drumul pe o cărare greșită: te vei pierde!

3.Presiunea socială, ce va spune lumea

Nu știu de ce, în general oamenilor nu le plac „cuplurile nepotrivite”. Foarte des vom auzi apelative ca: „bătrân pervers”, „nefericiții”, „naivii”, deoarece se presupune că se lasă păcăliți de cineva care dorește să obțină unele câștiguri suplimentare din relația respectivă: bani, faimă, poziție socială. Dacă ai ales această cale, nu te lăsa afectat de ceea ce spun oamenii.

4.Eu mai am puțin și ajung, iar tu abia pleci

Avem de-a face cu două energii disparate și contradictorii: el obosește repede, iar ea nu se poate sătura; el își cumpără haine pentru a-și pune în valoare corpul de atlet, ea îl însoțește la cumpărături, până unde poate și vrea; unul studiază pentru a-și începe o carieră nouă, în timp ce celălalt se pregătește să iasă la pensie; ea merge la fitness, el de-abia dacă este în stare să joace minigolf; tânărul soț vrea investiții riscante, în timp ce ea vrea să strângă banii la saltea pentru zilele pensionării. Vă las imaginația liberă la acest capitol. Nu zic că nu sunt și excepții și mulți depășesc astfel de obstacole, dar ele există. Dacă ai visuri tinerești de realizat  și partenerul nu vrea altceva decât să tragă un pui de somn, revizuiește-ți întreaga relație.