Caracteristicile unei persoane cu tulburare de personalitate evitantă:
- Hipersensibilitate: criticile și ironiile o înspământă pentru că îi este teamă de ridicol.
- Evită să intre în relații cu ceilalți, atâta timp cât nu e sigură de bunăvoința necondiționată a acestora.
- Evită situațiile în care i se pare că ar putea fi jignită sau s-ar putea simți stingherită. Ca de exemplu: noi cunoștiințe, un post important, o relație intimă.
- Autodepreciere: Are o stimă de sine scăzută și de cele mai multe ori își subestimează capacitățile și reușitele.
- De teama eșecului, optează pentru un rol mărunt sau pentru un post mult sub capacitățile sale.
Portrivit specialiștilor există două tipuri de personalități evitante:
- Unele caracterizate de o mare anxietate, dar care izbutesc totuși să aibă relații pozitive cu câteva persoane
- Altele, anxioase și extrem de susceptibile, nu izbutesc să se încreadă în ceilalți încât să poată avea și relații pozitive, durabile și trăiesc într-o singurătate dureroasă.
Cu siguranță că nu este suficient să te bâlbâi în fața persoanei de care ești îndrăgostit în taină ca să fii catalogat drept personalitate evitantă. Pentru a vorbi despre tulburări de personalitate, caracteristicile înșirare mai sus trebuie să fie prezente nu numai la lucru ci și între prieteni, pe stradă sau în familie.
Atenție!
Mulți adolescenți trec printr-o fază de formare a propriului caracter, ce ne amintește de personalitatea evitantă. Sunt nesiguri de valoarea lor, ”complexați”, sunt timizi, roșesc ușor. Mai mult ca orice îi frământă gândul de a nu fi ridicoli. Evită să facă parte dintr-un ”grup”, să meargă la o petrecere și preferă să rămână ore în șir în compania unui prieten vechi sau mai nou în compania telefonului.
Dar această fază de ”dezorientare”este o etapă inevitabilă în dezvoltarea unei personalități. Cu timpul, experiențele reușite le va spori încrederea în ei. Iar adolescenții timizi se vor transforma în adulți încrezători.
În cazul personalităților evitante însă, nu se produce această evoluție chiar cu prețul unei vieți umile.
Când personalitatea evitantă devine maladie
Anxietatea socială reprezintă acea teamă care ne cuprinde când ne expunem judecății celuilalt. Mulți dintre noi resimțim o mare anxietate când umează să vorbim în public, să intrăm într-o încăpere cu mulți oameni, să vorbim cu o persoană pe care nu o cunoaștem. Dar sunt și persoane la care această anxietate este mult prea mare și atunci devine o adevărată fobie.
În situațiile care presupun confruntarea cu ceilalți, pot fi distinse trei tipuri de anxietate:
- Anxietatea socială ”normală” pe care o încercăm cu toții: când te prezinți la un interviu, la un examen oral etc
- Fobiile generale care generează o anxietate mai mare, dar și evitarea sistematică a anumitor situații
- Anxietatea personalităților evitante, mai insidioasă, cu acea teamă aproape continuă de a fi judecat și respins.
Cauzele tulburării de personalitate evitantă
Cauzele personalității evitante diferă după situație. În consecință,în arborele genealogic al personalităților evitante pot fi regăsite persoane anxioase. De fapt și experiențele educative îi pot induce individului sentimentul că este inferior și riscă astfel să fie respins. O educație prea severă, un frate sau o soră aparent ”superiori”, greutăți școlare. Un tată sau o mamă evitanți pot constitui un model de urmat pentru copil, fară a lua în calcul și aspectul genetic al comportamentului anxios.
Cum să ne purtăm cu personalitățile evitante ?
Recomandabil
1.Să le propuneți obiective de dificulate progresivă
Ca în toate celălalte tulburări legate de anxietate, cel mai potrivit mijloc de a reduce anxietatea este acela de a îi confrunta pe oameni, treptat, cu situațiile de care se tem și de a îi face să constate singuri că lucrurile nu stau atât de rău, că teama lor este nejustificată.
2. Să le arătați că vă interesează părerea lor
Nu veți reuși din prima! În schimb, din clipa în care personalitatea evitantă va realiza că sunteți sinceri cu opinia lor, va prinde curaj și datorită vouă își va recăpăta încrederea în sine.
3. Să le arătați că acceptați să fiți contrazis
Încurajați interlocutorul vostru anxios să vorbească, să își exprime ideile
4. Să îi asigurați de sprijinul dumneavoastră constant
5. Să le îndrumați să consulte un specialist
Nerecomandabil
- Să le ironizați
- Să vă enervați
- Să le lăsați să își asume toate muncile ingrate
Dacă vă este partener de viață: Felicitările mele! Ați reușit să nu îl speriați.
Dacă vă este patron: probabil lucrați la administrația publică
Dacă vă este coleg sau prieten: recitiți ce am scris
